23/06/2026
Seara de 27 mai 2022 rămâne una dintre cele mai frumoase pentru Nikola Đurišić, unul dintre zecile de juniori talentați produși de școala sârbească de baschet an de an. Venit parcă de nicăieri, Nikola și-a condus echipa, Mega Mozzart Belgrad, spre primul titlu Euroleague Basketball Next Generation, practic turneul final al Euroligii pentru juniorii Under 18 de pe continent.
”Acesta este tânărul care va face diferența!”, exclama comentatorul Euroleague TV în timpul finalei cu Next Generation Selection Team. La sfârșitul meciului, avea să primească titlul de MVP, iar cariera lui în lumea mare a baschetului începea fulminant.
Semnase deja de două luni primul său contract profesionist cu echipa de seniori a clubului care l-a format, Mega Basket Belgrad, și s-a impus rapid ca unul dintre liderii echipei. În primul său sezon de ABA Liga a bifat medii de 15.4 puncte, 3.5 pase decisive și aproape trei recuperări pe meci.
La fix doi ani de la momentul magic al finalei Euroleague Next Generation a venit vestea cea mare: visul din copilărie al oricărui baschetbalist i se împlinise lui Nikola. Pe 27 mai 2024 a fost draftat în NBA de către Miami Heat! În chiar seara draftului, Đurišić a fost parte a unui trade deal cu Atlanta Hawks, iar în toamna acelui an semna cu echipa afiliată din G League, College Park Skyhawks.
În această primăvară, a semnat cu una dintre forțele baschetului european, Steaua Roșie Belgrad, contract valabil până la finele lui sezonului 2027-2028, bifând deja câteva meciuri în finalul sezonului pentru alb-roșii.
Acum, că stagiunea s-a încheiat, a profitat de pauza de până la reunirea lotului național al Serbiei și a venit pentru o săptămână la Târgu Mureș să se antreneze cu Nenad Đurović și Marcel Țenter!
Cum a ajuns un jucător al Stelei Roșii Belgrad, draftat în NBA, să se pregătească cu GHEPARZII aflați în interviul de mai jos!
Marcel Țenter
FONDATOR GHEPARZII
Nenad Đurović
PREPARATOR FIZIC
gheparzii.ro: Salut, Nikola! Haide să începem cu junioratul… Când aveai, nu știu, 12-14 ani, ce făceai diferit față de alți jucători? Ce te-a ajutat să devii un prospect de nivel internațional?
Nikola Djurišić: Aș spune că am fost norocos să fiu la Mega (KK Mega Basket – n.n.), iar ei au un staff excelent pentru dezvoltarea tinerilor jucători. M-au ajutat foarte mult. Așa că am fost foarte norocos să fiu la Mega și să-mi dezvolt jocul…
gheparzii.ro: Bine, dar au fost mulți tineri care au avut același noroc ca tine, să facă parte din proiectul Mega.
Nikola Djurišić: Este și multă muncă, dedicare, sacrificii, multe lucruri mici care, puse împreună, creează ceva mare.
Nikola Djurišić, la antrenamente cu Marcel Țenter
gheparzii.ro: Dacă un tânăr jucător are doar 30 de minute de antrenament suplimentar pe zi, pe ce i-ai recomanda să se concentreze?
Nikola Djurišić: Aș spune că mânuirea mingii (ball handling – n.n.), cu siguranță, este numărul unu. Apoi aș spune aruncarea de trei puncte, pentru că în baschetul modern ai nevoie de ea. Iar dacă ești un fundaș de talie mică, aș spune și aruncarea din dribling după oprire (pull-up shot – n.n.).
gheparzii.ro: Care a fost cea mai dificilă abilitate de dezvoltat pentru tine?
Nikola Djurišić: Cea mai dificilă? Hmm… jocul defensiv.
gheparzii.ro: Da, apărarea e grea pentru toată lumea! Dar cum ai transformat asta într-un punct forte? Sau cum ai plănuit să faci asta?
Nikola Djurišić: Pur și simplu aveam un foc în mine, știi? Când eram tânăr, la 14-15 ani, jucam apărare, dar nu ca acum. Oamenii treceau de mine, marcau împotriva mea și asta mă enerva. Data următoare îmi spuneam: „Nu mai marchezi deloc!”, așa că dădeam 100% în apărare.
gheparzii.ro: A influențat asta cumva antrenamentele tale ulterioare?
Nikola Djurišić: Da! La antrenamente alegeam să-l apăr pe cel mai bun jucător, să fac presing pe tot terenul, să fiu foarte agresiv, dar și să joc inteligent.
gheparzii.ro: Există un exercițiu individual sau un drill pe care îl făceai când erai junior și pe care îl faci și acum?
Nikola Djurišić: Da, aruncarea pull-up din pick-and-roll.
gheparzii.ro: Mulți tineri jucători cred că talentul este totul. Ce parte a jocului tău a venit din muncă și nu din talent?
Nikola Djurišić: Forța mea fizică, controlul mingii, aruncările de trei puncte, finalizările de lângă coș… De fapt, orice poți face pentru că ești talentat poate fi dus la un nivel superior prin muncă. Ai nevoie de talent, desigur, dar ai nevoie de muncă pentru a-ți duce jocul la următorul nivel.
gheparzii.ro: Dacă ai putea să-i dai un singur sfat versiunii tale de la 13 ani, care ar fi acela?
Nikola Djurišić: I-aș spune: „Fii mai calm.” Să nu fiu atât de exploziv. Eram foarte competitiv. Fii foarte competitiv, dar nu transforma asta într-o formă de furie. Nu te enerva.
Nikola Djurišić, la antrenamente cu Marcel Țenter
gheparzii.ro: Ai jucat împotriva unor jucători foarte buni în carieră. Cine te-a impresionat cel mai mult și ce ai învățat din acel duel?
Nikola Djurišić: Am jucat în Serbia și în Statele Unite, în G League. Sunt două tipuri diferite de baschet. Terenul este mai mare acolo, sunt sportivi mult mai buni, sar cu capul la nivelul inelului. Aici, în Europa, jocul este puțin mai structurat, mai tactic, accentul este pe citirea jocului și pe toate aceste aspecte.
Aș spune Miloš Teodosić, când era la Steaua Roșie. Era spre finalul carierei, dar pasele pe care le dădea, ceea ce făcea pe teren… Trebuia să fii mereu atent la el, nu știai niciodată ce urmează să facă!
În Statele Unite, la antrenamente, am avut ocazia să joc împotriva lui Trae Young și a fost dificil, foarte dificil.
gheparzii.ro: Ne poți povesti despre un meci în care ai jucat slab? Și cum ai reacționat?
Nikola Djurišić: M-am întors din Statele Unite la Steaua Roșie. Fusesem împrumutat la Mega Basket, apoi m-au adus înapoi și am jucat ultimele patru meciuri ale sezonului aici. În chiar ultimul meci am avut zero puncte (semifinala ligii sârbești contra Spartak Subotica, pierdut cu 89-90 – n.n.). Nu mi-a ieșit nimic.
gheparzii.ro: Și cum ai reacționat?
Nikola Djurišić: A doua zi eram în sală, la antrenament! Este imposibil să nu fii supărat după un astfel de meci. Dar nu lăsa supărarea să dureze o oră, două, trei. Fii supărat 20 de minute și apoi revino la normal.
gheparzii.ro: Care este diferența dintre un jucător care doar participă la antrenamente și unul care chiar vrea să se îmbunătățească?
Nikola Djurišić: Aș spune că diferența este în modul în care se antrenează. Dacă vine cu zece minute înainte, lucrează, dar nu lucrează cu adevărat, e doar pe jumătate implicat și după antrenament nu rămâne să arunce… Celălalt tip de jucător ajunge cu 45 de minute înainte de antrenament, muncește din greu în timpul lui, este concentrat mental și rămâne după antrenament să arunce. Uneori, chiar și în zilele libere, vine la sală să se antreneze.
gheparzii.ro: Apropo de antrenamente, cum le-ai caracteriza pe cele de aici, cu Nenad ”Shone” Đurović și Marcel?
Nikola Djurišić: Îl cunosc pe Shone de foarte mult timp. El a lucrat cu mama mea, care a fost jucătoare profesionistă de volei. Tatăl meu a fost și el fotbalist profesionist. Shone a lucrat cu mama mea, așa că suntem prieteni de familie.
Este plăcut și diferit totodată, pentru că eu sunt obișnuit să ridic greutăți mari. Așa se face în Serbia, cu 100 de kilograme, 200 de kilograme. Aici este mai mult despre explozie, viteză și toate aceste lucruri care te ajută să rămâi agil.
Îmi place, de asemenea, Marcel Țenter. Este un antrenor cu un profil foarte interesant, un amestec între școala veche și școala nouă de antrenorat. Este o combinație interesantă și îmi place ceea ce lucrăm aici.
gheparzii.ro: Cât de importante au fost antrenamentele individuale în dezvoltarea ta?
Nikola Djurišić: Foarte importante, pentru că fiecare minut petrecut suplimentar pe teren se adună de-a lungul anului. Eu fac asta tot timpul. Uneori avem antrenament cu echipa dimineața, iar seara vin și arunc singur sau cu antrenorul meu ori cu altcineva. Sau mergem în sala de forță într-o altă zi.
Marcel Țenter, Nikola Djurišić și Nenad Đurović
gheparzii.ro: Dacă ar fi să spui un procent, cât au reprezentat antrenamentele individuale în dezvoltarea ta?
Nikola Djurišić: Un procent? Aș spune 100%! Pentru că acela este timpul în care lucrezi la tine însuți. Ai un procentaj slab la trei puncte? Vii o oră și lucrezi doar la aruncările de trei puncte. Aruncarea pull-up? La fel. Controlul mingii? La fel. Te poți concentra cu adevărat pe tine însuți.
gheparzii.ro: Ce mesaj ai vrea să le transmiți tinerilor care se antrenează aici, cu Gheparzii și Marcel Țenter? Toți visează să ajungă jucători de Euroligă sau poate chiar de NBA. Sunt sute de copii care progresează zi de zi alături de Gheparzii…
Nikola Djurišić: Fiți serioși și urmați-vă visurile! Nu lăsați pe nimeni să vă spună că nu puteți reuși. Dacă vă doriți un lucru suficient de mult, poate veți ajunge foarte aproape de acel obiectiv, iar prin muncă și dedicare veți reuși.
gheparzii.ro: Apropo de obiective, care este cel mai ambițios obiectiv pe care ți l-ai propus vreodată în baschet? L-ai atins?
Nikola Djurišić: Mi-am propus multe lucruri când eram tânăr… Am ajuns în NBA, iar acesta a fost unul dintre ele. Mi-ar plăcea să câștig medalia de aur olimpică la Los Angeles (2028 – n.n.). Mi-am propus asta încă de acum trei ani și sper să reușim. Este cea mai mare recompensă pentru o echipă națională.
gheparzii.ro: De fapt, peste câteva zile mergi la echipa națională…
Nikola Djurišić: Da, începem pregătirea pentru preliminariile Cupei Mondiale, așa că nu am prea mult timp pentru odihnă.
gheparzii.ro: Mulțumim mult, Nikola, și îți dorim mult noroc și energie!
Nikola Djurišić: Mulțumesc!
FOTO: Roxana Petrean / Sport Advisor
