În ultimii doi ani, am participat la mai multe acțiuni Perform, în calitate de observator și de consultant în procesul de evaluare și de selecție a jucătorilor.
În primul rând, vreau să subliniez că astfel de programe sunt benefice baschetului juvenil, ele motivează jucătorii, antrenorii, chiar și părinții.
Desigur, sistemul este perfectibil, însă nu acesta este subiectul acestui punct de vedere. Aș vrea să aduc în discuție nivelul baschetbalistic al jucătorilor.
Vreau să adaug că este ușor să vorbești și să arăți cu degetul. Însă, întrebarea mea este:
Ce fac EU pentru a îmbunătăți calitatea jucătorului meu, deci implicit a baschetului românesc?
Dacă fiecare dintre noi vom răspunde corect și cinstit la întrebarea asta, sunt sigur că în scurt timp rezultatele vor fi vizibile.
Revenind la sportivi, menționez că jucătorii supuși observației mele au vârsta cuprinsă între 13 și 15 ani. La această vârstă începe, în mod normal, consolidarea și perfecționarea elementelor tehnice însușite până atunci.
Din păcate, din ceea ce am văzut, nivelul tehnic este mult sub ce ar trebui să fie. Tehnica de aruncare este precară și lentă, tehnica de dribbling, în special pe mâna slabă, este deficitară sau inexistentă, nivelul tehnic de execuție a variatelor forme de pasare este exasperant de slab. Nu mai vorbesc de nivelul de înțelegere al situațiilor și al deciziilor în joc, în special sub presiune (dinspre adversar, presiune psihică, momente decisive etc).
CE E DE FĂCUT?
Eu cred că singurii care purtăm întreaga responsabilitate suntem noi, antrenorii.
Antrenorii echipelor de club trebuie să-și asume faptul că ei sunt cei care răspund în mod direct de nivelul de dezvoltare al jucătorilor lor.
În primul rând, în grupele destinate performanței, selecția trebuie făcuta pe criterii clare, care să includă perspectiva de creștere, de dezvoltare pe toate planurile, precum și un set de teste fizice, care să releve posibilitățile atletice ale sportivilor.
Apoi, munca trebuie concentrată pe însușirea corectă a tuturor elementelor tehnice propuse pentru vârsta respectivă și a nu se trece la un alt element până când cel propus nu este însușit perfect! Decât multe elemente tehnice însușite precar, mai bine unul perfect. Îi va fi mult mai de folos acelui jucător!
De departe, cel mai important element tehnic este aruncarea la coș. Acest element trebuie exersat ZILNIC. INDIFERENT DE VÂRSTĂ!
În paralel cu aceste elemente tehnice, trebuie muncit la latura fizică. La coordonare, agilitate, la învățarea corectă a școlii alergării. Orice copil care este coordonat, agil, deci eficient în mișcări, va învăța mult mai repede, mai ușor și mai corect orice element tehnic.
Nu trebuie uitat aspectul mental. Avem nevoie de copii încrezători în posibilitățile lor, și nu baschetbaliști timorați, care joacă doar la comandă!
Vorbind apoi de conceptul tactic, trebuie spus că tot arsenalul tehnic trebuie aplicat în cadrul unui plan tactic simplu, bazat doar pe principii. Principii legate de coridoarele de alergare pe contra-atac, de spațiu în teren, de ce fac după ce pasez, de unu-la-unu etc. Lucruri simple, clare, care vor da mai multă limpezime în joc, iar copiii vor avea mai multă plăcere, având spații mai mari.
Ideea este că nu trebuie pus accentul pe rezultat, pe medalii, ci pe dezvoltarea individuală (tehnică, fizică și mentală), într-un cadru tactic extrem de simplu.
Dacă vrem să avem rezultate la nivel național, trebuie să începem de jos. Trebuie să ne facem toți treaba BINE!
Acestea fiind spuse, sper că observațiile mele vor fi de folos. Aș vrea să se înțeleagă că nu avem altă șansă pe plan internațional, din punct de vedere baschetbalistic, decât să selectăm mai bine, să muncim mai mult și calitativ mai bine și, nu în ultimul rând, să ne informăm continuu!
Acum vă las, plec la antrenament. Succes!