04/01/2022
Continuăm seria interviurilor cu tinerii baschetbaliști români care bat la porțile marii performanțe, iar astăzi este rândul lui Lorenzo Diaconescu să ne dezvăluie câteva dintre secretele succesului său de până acum.
Lorenzo este unul dintre baschetbaliștii care au pornit pe cel mai greu drum, cel al performanței la cel mai înalt nivel, mutându-se încă înainte să împlinească 14 ani în patria baschetului european, Spania. Cu doi ani petrecuți la prestigioasa academie a celor de la Real Madrid, ploieșteanul și-a pus bazele pentru o carieră, credem noi, spectaculoasă.
Chinuit de o accidentare care i-a limitat exprimarea în sezonul trecut în maieul celor de la Real Betis Sevilla, a revenit în capitala Madrid și joacă actualmente în cel mai puternic campionat juvenil spaniol.
Lorenzo, la rândul său component al programelor de individualizare Gheparzii, nu a ezitat să răspundă pozitiv solicitării noastre de a împărtăși din experiența sa de până acum puștilor care vor căuta să îi calce pe urme.
Gheparzii: Să rezumăm puțin parcursul tău baschetbalistic de până acum: Solaris Ploiești – CSU Ploiești – Dan Dacian București – Real Madrid – Coosur Real Betis Sevilla – Zentro Basket Madrid. Ce ți-a adus fiecare club în formarea ta?
Lorenzo Diaconescu: Am început baschetul la Solaris Ploiești, la vârsta de 7 ani. La început era doar o joacă pentru mine, era ceva ce făceam în timpul liber. Mai târziu, m-am transferat la CSU Ploiești, unde am început baschetul de performanță și unde mi-au fost puse bazele în acest sport. Ultimul an înainte de plecarea în Spania l-am petrecut la Dan Dacian București, unde am învățat lucruri foarte importante, care mi-au fost de folos pentru a putea juca la nivelul de aici. Cei doi ani petrecuți la Real Madrid au avut un rol uriaș în formarea mea; a fost perioada cu cel mai important progres individual, atât pe plan baschetbalistic, cât și mental.
La Real Betis, din păcate, nu am reușit să joc multe meciuri, deoarece în sezonul trecut am suferit o accidentare destul de gravă la spate.
În stagiunea actuală, am revenit în Madrid, joc la Zentro Basket, în cel mai puternic campionat de juniori din țară. Aici am parte de o pregătire la nivel înalt, foarte importantă pentru mine înainte de trecerea la seniorat.
Lorenzo Diaconescu în maieul celor de la Real Madrid.
Gheparzii: Campionatul spaniol este un vis pentru foarte mulți dintre tinerii practicanți ai baschetului de la noi din țară, în ultima vreme tot mai mulți reușind să facă pasul. Când va ajunge baschetul românesc la același nivel de performanță?
Lorenzo Diaconescu: Este o diferența destul de mare între nivelul campionatelor din Spania și al celor din România. Sincer, nu știu dacă și când va putea România să ajungă la același nivel, dar sper să se întâmple cât mai curând. Sunt mulți factori care influențează acest lucru; antrenamente de baschet intensive, atât de echipă, cât și individuale, o pregătire fizică riguroasă și o alimentație completă, care să ajute sportivul la efortul depus. De asemenea, este importantă o bună organizare a campionatelor.
Gheparzii: La fel ca Emi Cățe, ai petrecut o importantă perioadă din juniorat la Real Madrid, apoi ai făcut pasul la Betis. Urmează și pentru tine liga a doua din Spania sau care îți sunt planurile de viitor?
Lorenzo Diaconescu: Emi e un ”role model” pentru mine, îl apreciez mult, îi urmăresc cu interes meciurile. În viitor, îmi doresc o carieră la nivel profesionist în Spania, la fel cum și el o face, sau într-o ligă puternică din Europa.
Gheparzii: Care este în opinia ta importanța muncii individuale pentru un baschetbalist?
Lorenzo Diaconescu: Mulți nu acordă destulă atenție muncii individuale. În opinia mea, este cea care face diferența! Pregătirea individuală, perseverentă și continuă, crește șansele de a deveni un jucător de baschet profesionist.
Gheparzii: Tendința în fața unui om de succes este să îl întrebi cum a făcut de i-au ieșit toate, însă eu te întreb altceva: ce NU ai făcut și, automat, ce nu recomanzi niciunui junior să facă?
Lorenzo Diaconescu: Ceea ce nu aș recomanda niciunui junior este să se dea bătut când întâmpină vreo greutate, părerea mea este că toți întâmpină greutăți sau diferite probleme, dar cei care reușesc sunt cei care nu renunță niciodată.
Gheparzii: Ai plecat de acasă de foarte tânăr, încă înainte să împlinești 14 ani. Cum te adaptezi departe de cei dragi, ce îți lipsește cel mai mult de acasă?
Lorenzo Diaconescu: La început a fost destul de greu să las în spate familia, prietenii, casa etc., dar faptul că trăiesc cu colegi care sunt în aceeași situație ca și mine m-a ajutat să mă adaptez mai ușor. Cel mai mult îmi lipsesc timpul petrecut cu familia și mâncarea pe care o fac mama și bunica mea 🙂
Gheparzii: Care îți sunt cele mai dragi momente legate de baschet? Ai avut și experiențe neplăcute?
Lorenzo Diaconescu: Toate amintirile pe care le am legate de baschet de aici, din România, îmi sunt dragi, de la deplasările cu echipa, la calificările în turnee finale, la meciuri câștigate, sunt momente care vor rămâne mereu cu mine. Experiența cea mai neplăcută a fost accidentarea la spate din sezonul anterior, care m-a ținut departe de teren mai de mult de patru luni, dar mă bucur că am reușit să îmi țin moralul ridicat și să revin la forma mea maximă.
Gheparzii: Fratele tău mai mic este și el practicant de baschet, e o ”boală” de familie? 🙂
Lorenzo Diaconescu: Fratele meu iubește de asemenea baschetul, îi place și lui foarte mult, așa că presupun că o putem numi o “boală” de familie :))
Gheparzii: Dacă ai prinde peștișorul de aur acum, ce i-ai spune, ce dorință ai vrea să îți îndeplinească?
Lorenzo Diaconescu: În primul rând, mi-aș dori sănătate mie și întregii mele familii și să reușesc să ajung la un nivel foarte înalt în baschet.
Gheparzii: Ai un mesaj pentru micii baschetbaliști din România, cei care deja văd în tine un model?
Lorenzo Diaconescu: Mesajul meu este să se bucure de acest sport minunat, iar dacă își doresc să facă baschet de performanță, să muncească și să nu renunțe niciodată, pentru că la un moment dat vor reuși.
