Dr. Isabelle Țenter

Am urmat Facultatea de Medicină din Cluj, împotriva dorinței părinților mei, care și-ar fi dorit pentru mine o meserie ușoară, care să nu mă solicite prea mult din niciun punct de vedere. Au încercat să mă protejeze.

Am crezut, însă, în ceea ce mă “chema”: nevoia de a ajuta. Idolul meu în adolescență, în liceu, a fost Marie Curie și, o lungă perioadă de timp, motto-ul care mă definea era: “Nu conteaza în ce zeu crezi. Credința, nu zeul, face minunile”. Și cu asta am mers înainte.

După facultate, Visul meu, Psihiatria, nu s-a îndeplinit la momentul respectiv, iar specialitatea Medicina Familiei, sau Medicina Generală cum era pe atunci, am remarcat repede ca nu mi se potrivește. Aveam nevoie pe vremea aceea, ca mulți alți tineri, de dinamism, așa cum îl înțelegeam eu.

Așa că am luat una dintre deciziile importante din parcursul meu profesional: am părăsit sistemul sanitar (încercând să las în urmă toate dezamăgirile legate de acesta, la noi în țară) și am intrat, plină de elan și optimism, în industria farmaceutică. Au urmat ani mulți în care am învățat enorm. Rezultatele muncii s-au materializat, înaintând repede în ierarhia profesională din domeniu.

Am ajuns să coordonez echipe, de la mici la numeroase, trecând prin diverse poziții ierarhice, ajungând în top management. Am învățat să vorbesc în public, făcând prezentări, gândite și concepute de mine sau vorbind liber. Am obținut atestate în domenii variate, printre care Coaching și Leadership, având norocul să fiu susținută din plin de companiile în care am lucrat. 

Așa am ajuns, încă din 2003, să urmez programul MBA din cadrul Open University – Oxford, cursuri care m-au obligat să mă organizez, disciplinez și concentrez pe ce era important pentru mine în acel moment de viață: găsirea unui echilibru între viața profesională – extrem de solicitantă – și viața personală, de familie, pe care – mulți dintre “corporatiști” știu asta – o neglijăm uneori.