Despre viață și baschet

Nu am crezut niciodată că viața te poate pune în situații atât de diferite. Ești pe val din când în când, te mătură de acolo, ajungi din nou în “zonă”, ca apoi să te lovească atât de tare încât îți închipui că niciodată nu vei mai ajunge acolo…

Când am înțeles că sănătatea nu-mi mai permite să antrenez la nivel de primă ligă, mi-am spus că nu e decât încă o încercare. Am mai fost încercat, de multe ori chiar. Însă am reușit să mă ridic mereu. Așa că, având adânc săpată în minte credința asta, am luat-o de la capăt. Din nou…

Am început să lucrez cu tineri jucători. Încă din start am remarcat faptul că nu eram nemulțumit, dimpotrivă, pe măsură ce lucram, deveneam din ce în ce mai împlinit. Am întâlnit tineri și părinți dornici de muncă, dispuși la sacrificiu, tineri talentați și frumoși.

Spunem mereu că aici, la GHEPARZII, noi nu clădim jucători, ci mai degrabă oameni. Nimic mai adevărat! Nu știm ce drum ne rezervă viața, însă putem ști cum vom reacționa la schimbările pe care ni le rezervă.

Cel mai mare compliment pe care-l pot primi este să am privilegiul de a clădi, alături de familii și școală, viitoarea personalitate a tinerilor cu care lucrez!