Despre leadership

Am observat în ultima vreme o tendință a unor antrenori de acapara “scena” și de a încerca să devină mai importanți decât copiii, decât jocul în sine. 
Personal, cred că principalul rol al antrenorului trebuie să fie cel de mentor. Așa cum arată articolul de mai jos, trebuie să înțelegem mai bine ce influență avem în viața tinerilor noștri jucători.
Trebuie să clădim caractere puternice, echilibrate, prin intermediul baschetului. Orice realizare pe plan profesional vine ca o bonificație, și nu ca și scop principal!

Vă supun atenției un articol despre leadership al lui coach Don Kelbick (foto), antrenor cu peste 35 de ani de experiență la nivel de juniori, colegiu și nivel profesional.

—————-

LEADERSHIP

Sportul deține un loc unic în cultura universală. Puține lucruri au același impact în atât de multe domenii ale vieții noastre. Zilele bune sau rele sunt adesea definite de modul în care au jucat echipele noastre. Nu doar pentru antrenori sau jucători, ci și pentru fani.

Foarte puține lucruri ne pot învăța atât de multe despre viață, cât poate să o facă sportul. Munca în echipă, gestionarea succesului și a eșecului, munca sub presiune constanța, punctualitatea, leadership-ul, toate acestea sunt aspecte care sunt dezvoltate printr-un practicarea unui sport de echipă. Din acest motiv, puține profesii oferă mai multă diversitate sau unicitate decât antrenoratul.

Antrenorii sunt mai mult decât oamenii de pe margine. Responsabilitățile și tehnicile de antrenorat de baschet necesită ca antrenorul să fie un bun motivator, profesor, substitut de părinte, confident, tutore, polițist și multe altele. Dar mai presus de toate… un antrenor este un lider!

Dacă ești la conducere, sportivii te vor urma.

Într-o cultură atat de cuprinzătoare ca și sportul, echipele preiau personalitatea și valorile antrenorului lor. Acest adevăr este valabil atât la jucătorii mai tineri, cât și la cei mai titrați sportivi profesioniști. Antrenorii cer jucătorilor anumite lucruri, stabilesc reguli și iau decizii pe baza propriului sistem de valori. Pentru a fi un lider cu adevărat eficient, antrenorul trebuie să creadă și să “trăiască” aceste valori. Jucătorii caută mentori și vor să-și imite antrenorul, mai ales jucătorii mai tineri. Când accepți un post de antrenor, chiar și la nivel de juniori, într-o oarecare măsură decizi să accepți un anumit stil de viață. Indiferent de alte preocupări ale tale, pentru jucătorii tăi vei fi mereu “Antrenorul”. Fie că îți vezi jucătorii la antrenament, la supermarket sau într-un restaurant, vei fi “Antrenorul” în primul rând, și oricine ești cu adevărat, abia în al doilea rând. Acțiunile tale trebuie să reflecte acest fapt.

Jucătorii tăi vor face ceea ce faci tu. Folosește un limbaj controversat în antrenament, iar ei vor face la fel. Dacă te îmbraci nepotrivit, la fel vor face și ei. Întârzii la întâlniri cu ei, la fel o vor face și ei. În general, mai ales la nivelurile de juniori, aceștia vor rezona la modul tău de a te comporta. Din acest motiv, antrenoratul devine un stil de viață.

Crează un personaj cu care poți trăi!

Să fii liderul unui grup de tineri este grozav, însă implică o mare responsabilitate. Ai dreptul să-ți trăiești viața așa cum vrei, dar trebuie să înțelegi efectul pe care îl ai asupra altora. Trebuie să găsesti o cale prin care viața ta să se împlinească și, totuși, să fii persoana pe care jucătorii tăi să o admire. Trebuie să fii omul căruia părinții vor dori să-și încredințeze copiii. Trebuie să faci sacrificii!

Există în lume antrenori foarte buni, profesori grozavi, mari lideri care și-au pierdut slujbele pentru că au fost văzuți într-un club de striptease. Există alții care nu mai sunt în baschet nu din cauza înfrângerilor, ci din cauza proceselor de ordin penal în urma condusului sub influența băuturilor alcoolice. La urma urmei, cine și-ar încredința copilul cuiva care nu are suficientă judecată de a nu conduce atunci când este băut? Odată ce te decizi să fii antrenor, va fi afectată nu numai viața ta, ci și viața altora. Trebuie să creezi un personaj cu care tu poți trăi și, de asemenea, trebuie să fie cineva pentru care tu ai vrea să-ți joace copilul.

Cu toate acestea, personajul “Antrenorul” nu poate fi diferit de persoana care ești cu adevărat. Jucătorii pot recunoaște atunci când ești fals, ei pot să vadă atunci când nu ești autentic. În plus, dacă nu ești confortabil în rolul tău, nu poți fi constant în acel tip de atitudine. A fi antrenor la nivel de seniori este diferit; ei pot deosebi rolul de antrenor de cel din viața privată.

Dar, dacă antrenezi jucători mai tineri, de liceu sau tineret, trebuie să ții cont de faptul că vârsta aceasta este dificilă, cu multe suișuri și coborâșuri. Trebuie să-ți amintești mereu că ești un model pentru ei. Aflându-te în fața unui jucător întamplător, să spunem într-un supermarket, este la fel ca și atunci când ești în fața lui în timpul antrenamentului. Amintește-ți când erai în clasa a 5-a, a 6-a, a 7-a. Dacă ai văzut un profesor în afara școlii, iar acel profesor s-a comportat altfel decât te așteptai, l-ai privit diferit și când l-ai vazut la școală a doua zi. Acest lucru este cu atât mai adevărat când vorbim de statutul antrenorului.

Nu spun că trebuie să fi altă persoană. Nici nu spun că trebuie să-ți trăiești viața în funcție de așteptările jucătorilor tăi. Spun doar că atunci cand te hotărăști dacă vrei să fii sau nu antrenor, o mare întrebare în procesul de luare a deciziei trebuie să fie: ”pot fi un model pentru acei copii?”. Dacă vrei să fii antrenor, trebuie să fii dispus să-ți asumi această responsabilitate.

FOTO: breakthroughbasketball.com