Să vorbesc despre baschet mi-e ușor. Să vorbesc despre drumul care a trebuit parcurs până să reușesc ceva în acest sport e o bucurie, dar nu a fost ușor!
Toată viața mi s-a spus că nu voi putea face baschet. Eram prea mic, prea slab, firav. Însă eram rapid și aveam o voință care nu putea fi depășită. În plus, de câte ori intram în teren, datorită dorinței și combativității, echipa avea de câștigat.
Am început să cresc în înălțime prin clasa a zecea. În sfârșit! După doi ani de agățat pe orice cracă sau bară din zona și cu ceva injecții făcute rost din Ungaria. Habar nu am dacă au ajutat sau nu, însă am început să cresc.
Prin clasa a unsprezecea, antrenorul meu, Puiu Feflea (mulțumesc din suflet pentru tot ce ați făcut pentru mine!), mi-a spus:
Mergem la trial la București pentru lotul național!
Visam, eram în culmea fericirii!!! Șase luni de trezit la 5 dimineața pentru teme și antrenamentul de dinaintea școlii, efort maxim… și am plecat.
Văzându-mă, conducătorul de atunci al Federației Române de Baschet i-a spus antrenorului:
Dacă ăsta e cel mai bun produs al vostru, trebuie să vă desființați.
Asta a văzut el… Viitorul l-a contrazis.
Nu am cedat. Nu am dat înapoi. Nu am renunțat la baschet. Am luptat pentru visul meu: acela de a juca baschet! Atât!
Am ajuns în (apropape) toate loturile naționale, am jucat unsprezece ani în străinătate, am câștigat două titluri de campion ca și jucator. Mi-am îndeplinit visul: am jucat baschet!
Acesta este scopul GHEPARZILOR. Vrem să vă ajutăm să vă îndepliniți visele. Să nu încetați să credeți în posibilitățile voastre.
Dorim să ajutăm tinerii care vor să joace baschet, care vor să progreseze și să realizeze ceva prin baschet.
Vino în echipa GHEPARZILOR! Vei primi expertiză și încredere. Încredere că poți deveni tot ceea ce îți dorești să fii!