Nu trebuie să stăm unul lângă celălalt pentru a ne putea susține. Nu este obligatoriu să fim aproape – în spațiu – ca să putem ajuta.
Nu este necesar nici măcar să întindem mâna pentru a-l atinge pe cel de lângă noi, pentru a dărui și simți căldura sufletească, interesul, omenia.
Empatia există dincolo de spațiul fizic.
Parcurgem cu toții o perioadă pe care fiecare o numește și denumește cum crede de cuviință, în funcție de ce se trezește în fiecare persoană; unii îi spun “grea” sau “dificilă”, am auzit și “ciudate vremuri”… și câte altele!
Eu, personal, cred că este o încercare pentru fiecare dintre noi, de a ne păstra tonusul psihic intact, de a sta verticali, puternici, nu doar pentru noi și pentru cei dragi nouă, ci și pentru cei care, istoviți fiind de vălmășagul gândurilor și al zvonurilor (de multe ori contradictorii), se lasă pradă neliniștii, anxietății.
Situațiile necunoscute pot produce teamă.
Informațiile trunchiate dau naștere la întrebări care, neprimind răspunsuri pe care mintea să le poată accepta și înțelege, provoacă agitație interioară.
Mai cred și că este o șansă să ne “cernem” alegerile, să ne redefinim prioritățile, să ne re-evaluăm valorile de bază pe care ne-am clădit viața.
Trimit un gând bun, de încurajare și susținere, tuturor celor care, fie din cauza izolării, fie ca urmare a suprasolicitării fizice și psihice, ar putea simți că au obosit, că sunt fără energie, că își pierd speranța și încrederea că vom trece împreuna și peste momentele acestea.
Zilele acestea ne protejăm, fie că suntem “în primele rânduri”, fie că se stă acasă.
Zilele acestea sunt despre grijă, responsabilitate și respect.
Grijă pentru sănătatea noastră și a celor dragi, responsabilitate pentru toți semenii noștri și respect față de igienă, societate, reguli și legi.
Continuăm să fim puternici.
Continuăm!